Constantin Noica
S'a născut
în Vitănesti-Teleorman pe 12/25 Iulie 1909. Studiile primare în comuna natală,
după care pleacă la Bucuresti.
A
debutat în revista«Vlăstarul», în anul 1927, ca elev al liceului bucurestean
«Spiru Haret». După finalizarea studiilor liceale, C-tin Noica urmează studiile
superioare la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), pe
care o absolvă cu teza de licentă «Problema lucrului în sine la Kant».
Membru al Asociatiei «Criterion» (1932 - 1934).
In anul 1938, odată cu declansarea prigoanei antilegionare si arestarea a mii de legionari din ordinul noii dictaturi instaurate de Carol al II-lea, împreună cu Emil Cioran (prieten nedespărtit), C-tin Noica pleacă la studii de specializare în Franta. Se reîntoarce în tară în anul următor, sustinându-si la Bucuresti doctoratul în filozofie cu teza «Schită pentru istoria lui Cum e cu putintă ceva nou», publicată în 1940.
La 8 August 1940 a fondat revista "ADSUM", număr unic, în care C-tin Noica semnează articolul manifest-legionar cu titlul: "Sunt de fată", preambul la evenimentele ulterioare din 3-6 Septembrie 1940 când izbucneste revolutia legionară care are menirea de a doborî criminala dictatură instaurată de regele Carol al II-lea, alungându-l cu această ocazie de la putere.
Numeroase colaborări la ziarele: "Buna Vestire", "Cuvântul" s.a.
A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944).
Supravegheat îndeaproape de agentii securitatii comuniste, Constantin Noica
si-a petrecut ultimii 12 ani la Paltinis, unde s'a stins din viată pe 4 Decembrie
1987, fiind înmormântat la schitul din apropiere.