Din Rarău la Detunata,
Ochii, dacă vor lumină,
Plânge tara, geme gloata.
Vin zăvoarele să-i tină.
Din Orhei la Feldioara,
Pasul, dacă vrea să'nfrunte,
Plânge gloata, geme tara.
Vin cătusele mai crunte.
Din Codrii Cosminului
Mâinile, dacă se roagă,
La Crucea Măcinului,
Vine lantul si le leagă.
Din obcina bradului
Limba, dacă vrea sa spuie,
La zănoaga vadului,
Uite-o tintuită'n cuie!
Spurcăciunea iadului.
Si răscoala, dacă muge,
Pacostele, caznele,
Uite chei, uite belciuge!
Beznele, năprasnele,
Râde foamea la fereastră,
Molimile venetice,
Stă robia'n casa noastră
Cu harapnice si bice.
Si în fata portii, gata
Ca pe toate căile
Să ne'nsface beregata.

Au pătruns potăile,

Joacă temnita, turbată.
Ca din toate pustele
Toti hingherii si codosii
S'au vărsat lăcustele
Joacă sârba târfei rosii;
Si pe toate usile
Sârba temnicerilor
Ne-au intrat căpusele
Pe jalea durerilor.
Să-si îndoape gusile.
Alelei, groparule,
Mustele si plosnitele
Lotrule, tâlharule,
S'au umflat cât cosnitele.

Pune mâna pe lopată
Vin de-a lungul si de-a latul,
Si fă groapă lată, lată,
Din Ceahlău la Retezatu,
Ca să'ncapă jalea toată.
Vin ca râia si bubatul,
Fă-ne loc de'ngropăciune
Cu năduful si oftatul.
Peste oasele străbune.
Pe ceafa săracului,
Pune-ne'n pământ cu totii,
Bubele dalacului.
Si strămosii, si nepotii,

Pe pragul cerdacului,

Si ne-asază pe morminte
Ghearele "ortacului".
Munti cu cremene fierbinte,
Pe sângele veacului,
Peste fiu, peste părinte.
Tontoroiul dracului.
Inima să nu mai stie
Si de când asa ne spurcă,
De prăpăd si de robie.
Ducem gusterii în cârcă,
Bietii ochi să nu mai vadă
Somnu-i dinte de năpârcă,
Fiarele dând ghies la pradă.
Noaptea, rug si luna - harcă.
Si urechea să n'audă
Ziua scade tot mai mică,
Nici bejenia zăludă,
Apele s'ascund de frică,
Si nici hohotul de iudă
Spaimele ne trag de chică
Peste vaietul de trudă,
Si când lacrimile pică,
Peste tara care-asudă,
Iarba nu se mai ridică,
Ruptă'n dinti de haita crudă.

Ci cucuta si urzica.
Lantul, lacătul, călusul
Ne sunt cina si culcusul.